Cel mai grav accident rutier din istoria României și cum a fost ascuns de regimul lui Ceaușescu

România a avut mereu șosele cu drumuri proaste și soferi teribiliști, mulți lipsiți de atenție sau o minimă responsabilitate față de ceilalți participanți la trafic.

Cel mai grav accident rutier din istoria României a avut loc pe data de 29 iunie 1980, în jurul orei 14.00, în județul Botoșani, în apropiere de localitatea Huțani. Acest sat aparține de comuna Vlădeni și a devenit faimos în istorie cu un record negativ. Această tragedie care a îngrozit România la momentul respectiv a fost ascunsă de către Nicolae Ceaușescu de opinia publică. Puțini locuitori ai țării din anul 1980 au aflat despre ea.

În cel mai grav accident rutier din istoria României – care a avut loc pe actualul Drum European E 58, în zona pe care localnicii o numesc Șapte poduri – a fost implicat un autobuz cu muncitori, care venea de la Fălticeni. Oamenii erau navetiști care lucrau în fabricile din Suceava, majoritatea dintre ei la Consuc. Pentru că era o zi de sărbătoare, autobuzul a fost plin până la refuz aproape.

În localitatea suceveană Dumbrăveni, şoferul a mai „cules” câţiva pasageri, reușind să dubleze capacitatea totală a mijlocului de transport în comun. Autobuzul avea la bord un număr de 83 de pasageri (bătrâni, tineri, femei, copii), în condițiile în care autovehiculul avea doar 40 de locuri disponibile. O practică des întâlnită și în zilele noastre, mai ales în cazul microbuzelor.

Șoferul autobuzului a pierdut controlul după ce un cauciuc a explodat în momentul în care a trecut podul peste Siret, în drum spre Huțani. Informația a fost furnizată de anchetatorii care au venit imediat la fața locului. În acel moment, autobuzul a ieșit de pe șosea, a intrat în balustrada unui pod și s-a răsturnat de la înălțimea de 6 metri într-o mlaștină ce măsura adâncimea de 5 metri. Din păcate, greutatea excesivă a autobuzului și a celor 83 de oameni aflați în el au dus la o scufundare rapidă a autovehiculului.

Din tot autobuzul, doar 35 de pasageri au reușit să iasă și să se salveze din această capcană a morții. Norocul lor a fost faptul că stăteau lângă geam și, când acestea s-au spart în urma impactului, au ieșit mai repede. Cei mai mulți pasageri navetiști nu au mai reușit să iasă la suprafață și au murit înecați, bilanțul morților fiind de 48 de oameni.

Tragedia a fost una uriașă la momentul respectiv. Printre cei care au murit s-a aflat și șoferul autobuzului, care a scăpat cu viață, inițial, dar s-a întors în mlaștină pentru a își salva soția. A reușit să o scoată pe ea din mlaștină, apoi s-a întors și după fiul lui și a murit înecat. Șoferul urma să fie tras la răspundere pentru această faptă dar, cum și-a pierdut viața, nimeni nu a fost tras la răspundere.

Trupurile neînsuflețite ale pasagerilor au fost scoase cu greu la mal. După recuperarea lor din mlaștină, autoritățile au transportat corpurile neînsuflețite la o morgă, cu camionul. De acolo, familiile au venit să le ridice, fără însă a primi explicații despre accident. După ce operațiunea de recuperare a fost finalizată prin secarea mlaștinii, autoritățile de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu au cărat pământ pe care l-au aruncat peste mlaștină, încercând astfel să șteargă orice urmă a accidentului.

La vremea aceea, în anul 1980, presa nu a relatat adevărul despre accident. Nu s-a dorit. Ziarele au titrat doar că un autobuz, care se deplasa de la Suceava la Botoșani, a fost implicat într-un accident rutier. Nu au fost menționate victimele, o practică ce era des întâlnită pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Însă, cu toată această mușamalizare a incidentului, familiile victimelor au primit suma de 25.000 de lei, de la stat.

Victimele care au murit în cel mai grav accident rutier din istoria României din anul 1980 au fost îngrupate simplu, fără cruce. Abia după Revoluția din anul 1989, rudele celor decedați au reușit să le pună cruci și să le onoreze memoria. În apropierea locului cu pricina a fost montat, tot după Revoluție, un panou pe care a fost trecut numele tuturor victimelor din autobuz. Astăzi, locul accidentului poartă numele „Valea celor 48 de cruci”sau „Podul celor 48 de cruci”. Întregul fir al tragediei a fost povestit însă de martori și de pasagerii care au reușit să se salveze.

„Autobuzul venea de la Fălticeni, a trecut prin Suceava, iar pe porţiunea dintre râul Siret şi localitatea Huţani, a făcut explozie la roata din dreapta faţă, s-a răsturnat pe o parte şi nu se mai vedea. Oamenii care au fost la geam au reuşit să iasă la suprafaţă datorită geamurilor care s-au spart la impactul cu apa, iar ceilalţi s-au înecat. Eu eram la aproximativ 300 de metri şi am auzit bubuitura. Am reuşit să trag la mal vreo 16 persoane în viaţă şi 30 de persoane înecate. A sărit în ajutor şi un om de la Bucecea, care era un bun înotător şi a mai scos o parte din cadavre. Stăteam pe autobuzul scufundat, am ridicat mâinile şi nu se vedeau decât degetele la suprafaţa apei. De la Botoşani, au venit pompierii şi militarii. Tot atunci, au venit două macarale, secretarul general de la Suceava şi cel de la Botoşani. Urma să ajungă şi Ceauşescu. Locul accidentului a fost încercuit până a doua zi, când a mai fost găsit cadavrul unui băieţel din Cătămăreşti. Familiile au fost despăgubite cu 25 de mii de lei de către stat”.
Ghiţă Podaru, unul dintre salvatorii tragicului accident pentru presa locală din Botoșani

„În momentul producerii accidentului, autobuzul a rupt balustrada podului şi a căzut pe o parte în mlaştina de sub pod. În urma izbiturii, geamurile laterale s-au spart şi apa a năvălit în interior, împingându-i pe mulţi dintre pasageri afară. Mulţi dintre cei care au ieşit însă la suprafaţa apei s-au înecat, pentru că nu ştiau să înoate. Eu am fost conştientă că am venit cu umărul în rama geamului, am reuşit să ies printr-un geam lateral şi am ştiut să înot, asta m-a salvat, altfel acolo rămâneam şi eu. Autobuzul a căzut întâi pe o parte, iar apoi s-a lăsat la fund, după ce s-a întors cu roţile în sus. Oamenii se ţineau unii de alţii, în încercarea de a se salva”.
Valeria Aparaschivei, soţia şoferului, care ocupa în autobuz locul din dreapta faţă

Din cauza numărului mare de accidente, drumul dintre Botoșani și Suceava a fost botezat ”Șoseaua morții”. Din 1980 și până în prezent, alte 7 drumuri importante din România au primit acest nume. DN 1 este, și în prezent, cea mai periculoasă rută auto. Statisticile din anul 2020 sunt înfiorătoare: 5 români mor zilnic în accidente rutiere. România se află în topul țărilor cu cea mai mare rată a accidentelor rutiere fatale, de două ori mai mare decât rata medie la nivelul Uniunii Europene. În anul 2018, au fost înregistrate 96 de decese la 1 milion de locuitori. Media continentală este de 49 de decese la 1 milion de locuitori.